Cromatografia grupează o variată şi importantă grupă de metode care permit
cercetătorului să separe compuşi foarte asemănători din amestecuri complexe. În
toate separările cromatografice proba este dizolvată într-o fază mobilă: gaz,
lichid sau fluid supercritic. Această fază este frecvent numită eluent, iar
după ce trece de capătul coloanei se numeşte eluat.
Metoda cromatografică a
fost descoperită de botanistul rus Mihail Tsvet, în 1906 şi a fost folosită
întâi pentru separarea unor substanţe colorate pe coloană sau ca eluate
colorate. Dacă substanţele sunt incolore, prezenţa lor pe coloană sau în eluate
se recunoaşte prin alte metode.
Metodele cromatografice
sunt bazate pe adsorbţia amestecului de substanţe (solid-lichid; lichid-lichid;
gaz-lichid) pe un material adsorbant, urmată de desorbţia succesivă (cu
ajutorul unui dizolvant adecvat – eluant) a componentelor din amestec.
Coloana de adsorbant poate
fi înlocuită, în unele variante cu o foaie de hârtie poroasă preparată în mod
special (cromatografie pe hârtie) sau cu un strat subţire de adsorbant fixat pe
o placă de sticlă, cu ajutorul unui liant (cromatografie în strat subţire).
Separarea compusului de
analizat de potenţialele interferenţe este unul din paşii esenţiali în analiza
chimică. Cromatografia este una dintre cele mai frecvent utilizate metode
pentru a realiza aceste separări analitice.
Cromatografia bomboanelor este, de fapt,
un experiment de încearcare a abilităţilor practice, întrucât începi prin decuparea dintr-o hârtie de
filtru a unui pătrat cu latura de 8 cm. Apoi, cu creionul, trasezi o
linie dreaptă la 1 centimetru distanţă de margine. Pe linie adaugi şase puncte, la distanţe egale între linia iniţială şi marginea
pătratului. Sub linie, scrii iniţialele culorilor bomboanelor care au scăpat de la mâncat.
Decupează dintr-o folia de aluminiu un dreptunghi de 20 pe
10 cm şi plasează pe el, la distanţe egale, şase picături de apă sau poţi
folosi sticle de ceas pentru fiecare bomboană în parte.
Ia bomboanele şi aşează-le,
individual, pe picăturile de apă. După un minut, nu vor mai fi la fel de colorate. Cu ajutorul unor beţişoare pentru urechi, asemenea unor pensule, aşeza
fiecare culoare de pe folie în locul corespunzător pe hârtia de filtru.
Ia un vârf de linguriţă de sare pe care îl adaugi într-un pahar cu apă şi agită. Pune hârtia de
filtru cu cele şase puncte colorate în soluţia salină. Soluţia va sfida gravitaţia şi va urca pe hârtie, iar punctele
vor pleca la plimbare cu ea. În loc de saramură se poate folosi alcool etilic,
dar experienţa a arătat că durează mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu